Printre alte manii ale speciei, aceea a
generalizării ocupă un loc deosebit; puțini dintre noi scăpăm de tentația
etichetării și, în egală măsură, de etichetele pe care semenii noștri ni le
lipesc. Este unul dintre procesele în care intervenim ca actanți sau ne
trezim prinși ca material asupra căruia
se acționează, de insuficiente dăți cu toleranță ... Nu am pretenția că nu
săvârșesc această eroare, care mă înfurie când sesizez că îi cad pradă,
indiferent de ipostază. M-aș mulțumi să discern la vreme predispoziția de a
plasa oamenii sau manifestările în categorii preexistente, spre a-mi pune
instantaneu în față o nevăzută oglindă care să mă trezească.
De ce ne-om fi
simțind noi înțelepți cât să notăm prestațiile altora, morali cât să le judecăm
viețile și inteligenți cât să le anulăm reflecțiile? Presupun că e o întrebare
de a cărei existență nu prea vrem să știm, mai ales fiindcă răspunsul ne-ar
spune lucruri pe care nu vrem să le auzim despre noi...ne-ar aminti cât de
pseudomorali suntem, cât de falsă e istețimea cu care ne place să apărem în
fața celorlalți, cât de proaste sunt criteriile cu care ne trufim să măsurăm
drumurile ori șederile semenilor noștri. Și cât de rar ne amintim să cerem
iertare pentru necredințele, căderile, îndoielile, tăcerile și falsitățile
noastre...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu